Lista Mea

  • http://biblioteca-prafuita.blogspot.com/

duminică, 29 mai 2011


Era in living ma astepta.Eram speriata,simteam ceva necurat in mine,o voce care parca ma controla acum pe deplin.Fac primul pas si ma impiedec de pragul livingului,e de la emotii.O vedeam,era asa frumoasa,privea atat de neajutorata pe fereastra.Nu observase ca am intrat.Am simtit un Deja-vu..nu stiu de la ce se manifesta,dar era un sentiment care-l simteam des.Cutitele si furculitele sclipeau pe masa,parca indemnandu-ma sa fac ceva rau,murdar.Isi intoarse privirea catre mine,ma vazu.Zambi discret,era asa frumoasa cand facea acest gest,avea un zambet special,unic,doar al ei..si…in mine aparu brusc o urma de regret.Stiam ca trebuia sa o omor.Ceva ma controla,acea voce din mintea mea..care ma indemna la asta..Am zambit intr-un colt de gura,ascunzand regretele care le am,si am invitato deasupra,pe bloc.Ma urma plina de incredere.Voiam sa ma opresc,nu voiam sa merg acolo,dar ma simteam controlata ca o masinuta cu telecomanda.Cand am ajuns sus,isi puse mainile in jurul taliei mele si ma privi in ochi,habar-navea ce ganduri imi involburau mintea..”I’m sorry”..am spus cu o voce ragusita,ea ma intreba”Sorry for what?”,”For this baby”,si i-am infipt cutitul in burta.A cazut jos,uimita de gestul meu.Vocea radea diabolic in sinea mea.M-am pus in genunchi si i-am luat mana. Ochii ei inlacrimati imi spune ca se indragostise de mine, eu i-am frant inima. Se chinuia sa respire,dar a reusit cu greu sa zica”Why it’s over,my baby,I love you….”,si a inchis ochii,lasandu-se prada mortii.Eram socata de fapta mea,ma indreptam speriata inapoi,neluandu-mi ochii de la trupul ei neinsufletit,care zacea jos,si brusc nu am mai simtit pamantul sub picioare.Am realizat ca am cazut de pe bloc…
   Si brusc m-am trezit speriata..Plangeam…Ma uiatm prin toate colturile camerei si imi dau seama ca e a mea…Al naibii vis!!

Refuzul la comunicare 2

Urlet mut
Pe cînd ea tot urla
Încet, îşi pierdu' vocea
Se sting ochii, ceasul blocat
Zambetul apare, bucuroasă a plecat
Telefonul
Maică, fiica ta sta sa moara, e pe pat
Nu ştiu ce-i cu ea si cine-i vinovat
Ce s-a întîmplat vreau sa vorbesc cu ea
Nu se poate sper sa-si găsească liniştea

Timpul
După o noapte fără stele
Unde tăcerea te sperie
Ochii se deschid, lumina învie
Sub inconştientul ce o tine vie
Albul
Ploi ce-au curs lasă urme pe tavan
Albul stralucitor din suflet nazdravan
Alb si în aceea încăpere
Si liniştea ce o sperie
Mii de semne de întrebare
Ce caută ea acolo oare?
O fi raiul, o fi la nebuni
Cine e în stare sa facă minuni?
De ce nu pot vorbi, se întreabă ea
Cînd dincolo de timp si spaţiu, maica plîngea
Dorinta
Face parte din esenţa ei
Ţinută-n palmă de către zei
Condusă din instinct si de raţiune
Pentru durerea ei, nu exista poţiune
Vindecarea
Nimic nu e mai puternic decît iubirea
Ea poate vindeca ura, slabiciunea
Si prin iubire s-a creat minunea
De a salva sufletul unui pierdut în lume
Străin printre străini si apropiati
Si cei dintai fraţi ce au fost uitaţi
Mandria
Uitînd de propriile ei defecte este mîndră
Fără sa ştie ca în urma face pe alţii sa plîngă
Corul cîntă si ea e plină de o mîndrie prostească
Este ca o floare ce sta sa vestejeasca
Apărată de tăcere
Si somn acustic
Ruşine si durere
În alb fantastic
Un suflet...rustic
În agonie adapostit
Trup intins si liniştit
De perfuzii bîntuit
Cu cearsaf acoperit
Si la cap o icoană
Sînge vărsat de pomană
Nimeni nu o poate defini
Pielea găurită de spini
Furia ce o poate orbi
Înconjurată de rechini
Din stele instelate
Cu sînge descrise-n carte
El scrie în continuare o dramă pusa-n ramă
Aşeazată-n Bibliotecă, adîncă rană
Si îngeri ce-o păzesc si cînta-n strună
Cînd alţii zac la moarte, alţii se cunună
Dar dragostea imensă a salvat o nebună