The End

Cateva ore şi incă un calendar s-a umplut şi-i face loc următorului.Inca un final urmat de un nou inceput.Incă un timp in care ne uităm in urmă şi tragem linie,ne uităm inainte şi planificam.Am impresia ca in ultima vreme timpul nu e deloc rabdător cu noi şi se grăbeste tot mai tare să se scurgă.

Am vrea doar să strigăm,sa ţipăm”Nu mai vrem să crestem!Nu vrem să plecam!Nu vrem să ne desparţim!”

Dar destinul e mut şi surd la cerinţele noastre,aşa că noi ne resemnăm.

De ce timpul trece întotdeauna mai repede atunci cand ţi-e mai bine? De ce timpul nu se poate da înapoi sa poi retrăi acele momente? De ce totul trebuie să se sfarşească cu o lacrimă?

Nimeni nu ştie asta...

Cum pot opt ani sa treacă  aşa repede? Opt ani în care am fost cu toţii un colectiv,o clasă,o familie..Dar iată că  această familie se destramă formand o bifurcaţie în drumul pe care l-am parcurs timp de 8 ani de zile cu toţii.Cu lacrimile inundandu-ne ochii,azi ne-am luat rămas bun.Acum,că am dat vacanţa,nimeni n-a mai spus"ne vedem la toamnă ",a spus doar"sper sa ne mai vedem candva".

Şcoala..atat de plictisotoare pentru unii,dar iată că mai tarziu ne dăm seama ca am vrea sa fim acolo alături de colegii nostrii,de profesorii îndrăgiti, în vechile noastre bănci.Acolo,la şcoală am învaţat ce înseamnă cuvantul "prietenie",mai tarziu am aflat ce înseamnă să iubeşti,dar cel mai important lucru pe care l-am învaţat a fost sa fim împreună,cu toţii,ca o familie..

Azi învaţăm că acele momente în care ne prosteam,cand eram împreună vor rămane doar amintiri. Amintiri care sunt foarte pretioase pentru mine, pentru ei, pentru sufletul nostru.

Totuşi nu vom opri potopul de lacrimi,nu vom opri durerea,doar o vom acoperi cu amintiri.

“Ne desparţim prieteni, iar anii de şcoală cu amintiri şi visuri ne vor lega mereu.”

You decide

                          Fall in love or fall in hate

                          Get insppired or be depresed

                          Ace a test or flunk a class

                          Make babies or make it art

                          Speak the truth or lie and cheat

                          Dance on tables or sit in corner

                          Life is a divine chaos.Embrace it.

                          Forgive yourself.Breathe.

                          And enjoy the ride...

Life.

                                                     "Life is short,so:
                                                   -brake the rules
                                                  -forgive quickly
                                                -laugh uncontrolable
                                                      -have fun,
                         -smile and never regret anything that made you smile.”
           Cine spune ca nu putem avea o viata perfecta?Cine ne impiedica sa fim fericiti?
                        Nimeni..nici macar lumea in care traim,doar noi si constiinta.
           Putem sa ne bucuram de ceea ce avem mai pretios:VIATA!Hai sa ne-o traim la maxim,sa incalcam regulile,sa zambim si sa fim fericiti in ciuda problemelor,sa ne distram si sa fim noi insine in fiecare clipa!
                        Trebuie doar sa vrem asta.
     
         Vara,dulciuri si un zambet mare sunt ingredientele care as vrea sa ma insoteasca oriunde si sa imi condimenteze viata!Ale voastre care sunt?

Era in living ma astepta.Eram speriata,simteam ceva necurat in mine,o voce care parca ma controla acum pe deplin.Fac primul pas si ma impiedec de pragul livingului,e de la emotii.O vedeam,era asa frumoasa,privea atat de neajutorata pe fereastra.Nu observase ca am intrat.Am simtit un Deja-vu..nu stiu de la ce se manifesta,dar era un sentiment care-l simteam des.Cutitele si furculitele sclipeau pe masa,parca indemnandu-ma sa fac ceva rau,murdar.Isi intoarse privirea catre mine,ma vazu.Zambi discret,era asa frumoasa cand facea acest gest,avea un zambet special,unic,doar al ei..si…in mine aparu brusc o urma de regret.Stiam ca trebuia sa o omor.Ceva ma controla,acea voce din mintea mea..care ma indemna la asta..Am zambit intr-un colt de gura,ascunzand regretele care le am,si am invitato deasupra,pe bloc.Ma urma plina de incredere.Voiam sa ma opresc,nu voiam sa merg acolo,dar ma simteam controlata ca o masinuta cu telecomanda.Cand am ajuns sus,isi puse mainile in jurul taliei mele si ma privi in ochi,habar-navea ce ganduri imi involburau mintea..”I’m sorry”..am spus cu o voce ragusita,ea ma intreba”Sorry for what?”,”For this baby”,si i-am infipt cutitul in burta.A cazut jos,uimita de gestul meu.Vocea radea diabolic in sinea mea.M-am pus in genunchi si i-am luat mana. Ochii ei inlacrimati imi spune ca se indragostise de mine, eu i-am frant inima. Se chinuia sa respire,dar a reusit cu greu sa zica”Why it’s over,my baby,I love you….”,si a inchis ochii,lasandu-se prada mortii.Eram socata de fapta mea,ma indreptam speriata inapoi,neluandu-mi ochii de la trupul ei neinsufletit,care zacea jos,si brusc nu am mai simtit pamantul sub picioare.Am realizat ca am cazut de pe bloc…

   Si brusc m-am trezit speriata..Plangeam…Ma uiatm prin toate colturile camerei si imi dau seama ca e a mea…Al naibii vis!!

Refuzul la comunicare 2

Urlet mut
Pe cînd ea tot urla
Încet, îşi pierdu' vocea
Se sting ochii, ceasul blocat
Zambetul apare, bucuroasă a plecat
Telefonul
Maică, fiica ta sta sa moara, e pe pat
Nu ştiu ce-i cu ea si cine-i vinovat
Ce s-a întîmplat vreau sa vorbesc cu ea
Nu se poate sper sa-si găsească liniştea
Timpul
După o noapte fără stele
Unde tăcerea te sperie
Ochii se deschid, lumina învie
Sub inconştientul ce o tine vie
Albul
Ploi ce-au curs lasă urme pe tavan
Albul stralucitor din suflet nazdravan
Alb si în aceea încăpere
Si liniştea ce o sperie
Mii de semne de întrebare
Ce caută ea acolo oare?
O fi raiul, o fi la nebuni
Cine e în stare sa facă minuni?
De ce nu pot vorbi, se întreabă ea
Cînd dincolo de timp si spaţiu, maica plîngea
Dorinta
Face parte din esenţa ei
Ţinută-n palmă de către zei
Condusă din instinct si de raţiune
Pentru durerea ei, nu exista poţiune
Vindecarea
Nimic nu e mai puternic decît iubirea
Ea poate vindeca ura, slabiciunea
Si prin iubire s-a creat minunea
De a salva sufletul unui pierdut în lume
Străin printre străini si apropiati
Si cei dintai fraţi ce au fost uitaţi
Mandria
Uitînd de propriile ei defecte este mîndră
Fără sa ştie ca în urma face pe alţii sa plîngă
Corul cîntă si ea e plină de o mîndrie prostească
Este ca o floare ce sta sa vestejeasca
Apărată de tăcere
Si somn acustic
Ruşine si durere
În alb fantastic
Un suflet...rustic
În agonie adapostit
Trup intins si liniştit
De perfuzii bîntuit
Cu cearsaf acoperit
Si la cap o icoană
Sînge vărsat de pomană
Nimeni nu o poate defini
Pielea găurită de spini
Furia ce o poate orbi
Înconjurată de rechini
Din stele instelate
Cu sînge descrise-n carte
El scrie în continuare o dramă pusa-n ramă
Aşeazată-n Bibliotecă, adîncă rană
Si îngeri ce-o păzesc si cînta-n strună
Cînd alţii zac la moarte, alţii se cunună
Dar dragostea imensă a salvat o nebună

What's on my mind?...

Well..i'm fucking tired of thinking things will be different yet they never change..

-I'm tired of being such happy when everybody's indifferent.

-I'm tired of broken promises

-I'm tired to float in wonderland,and when i feel better, i fall down..

-I'm tired of much suffering

-I'm tired to caring of someone who don't give a shit about me

-I'm tired of all the people who criticze me without even know me

-I'm tired of fake people who pretinds to be my friends and when i need them the most,they dissapoint me

 ...I'm tired of the same old bullshit over and over again...

Born To Be A Star

In culisele scenei…isi privea chipul in oglinda,atent,parca acum se vedea pentru prima data.Era asa frumoasa…crescuse,nu mai era acea fetita cu zambetul dulce,era femeie in toata firea.Buclele rebele si blonde ii atarnau pe spate, ochii ei albastrii si migdalati sclipeau de sub genele arcuite si frumos conturate.Nu ii placea sa se machieze strident..isi pastra naturaletea,era frumoasa..si profita la maxim de aceasta calitate. Toti o admirau pentru placerea cu care dansa,dar in schimb viata ei era data total peste cap.Nimeni nu stia ce ascundea acel suflet negru de suparare.In dragoste statea cel mai prost,asta fiind motivul principal al supararii ei,barbatul ei,cel pe care l-a iubit mai mult ca orice pe lume a inselato si a batjocorito in ultimul hal..

Numarul ei se apropie..brusc deveni usor agitata.Inchise ochii.Medita in liniste.Isi repeta pasii:1,2,3,4…dar ropotele de aplauze o trezira din “transa”.Era gata acum sa paseasca pe scena,sa impresioneze si sa onoreze publicul nerabdator cu prezenta ei..

Tase aer adanc in piept,expira usor.Se  ridica in picioare si isi netezii sclipitoarea rochie alba.Se auzea multimea nerebdatoare care-I aclama numele..era celebra pentru miscarile ei gratioase.Pasi in scena…toti incepura sa aplaude si sa fluiere.O iubeau..Avea emotii puternice,desi avea cativa ani buni de balet,dar azi,azi era o seara mai speciala pentru ea,asa simtea ea,o simtea cea mai speciala de pana acum..poate era din cauza publicului care era mai numeros ca niciodata,poate ca era mult mai frumoasa…

Publicul incepu sa o aplaude..o iubeau.Le zambi,apoi isi lua pozitia de inceput.Inchise ochii,lasand muzica sa-i conduca pasii…1,2,3,4...Numarul ei era magnific,la fiecare pas..la fiecare miscare se auzeau aplauze.Si,ca intotdeauna,cum isi obisnuise publicul,avea o mica surpriza.Se indrepta spre pian,de unde lua un microfon..”Canta?”Oamenii se uitau uimiti unul la altul…in sala se facu liniste.Vocea ei incepu sa rasune:

“A fine romance with no quarells,
with no insults and all morals,
I've never mussed the crease in your blue serge pants,
I never get the chance; this is a fine romance!

A fine romance with no kisses,
a fine romance my friends this is,
to lack half the thrills that a healthy crime has,
we don't have half the thrills that the march of time has.”

Oamenii  aplaudau dupa ritmul piesei.Scena se umplu de flori.Lumea incepu sa danseze.Sala de balet devenii brusc un imens ring de dans.Un solo de pian o facu si pe ea sa se lase in voia ritmului.Pasii alaturi de multime,in sala.O mana calda ii atinse spatele.Tresarii.Se intoarse si vazu un barbat care o pirvea fix”Stimabila domnisoara,daca sunteti amabila,imi acordati si mie un dans?” barbatul nu astepta un raspuns,o lua de mana si incepura sa danseze.Pe tot parcursul dansului nu-si dezlipira ochii unul de la celalalt.Simteau ca o atractie fizica,era frumoasa,pana si ea constata asta.Avea niste ochi caprui asa patrunzatori,zambetul lui intr-o parte o cucerise din prima clipa,iar parul ii era aranjat cu putin gel.Era imbracat intr-un elegant costum.Isi continuara dansul usor,dar acum era timpul sa cante,caci  solo-ul se termina.Isi lasa usor mana dintr-alui,si se indrepta spre scena.El ii sopti la ureche”Te astept aici dupa recital…imi datorezi un dans intreg”.Ii zambi scurt si incepu sa cante.

“A fine romance my good fellow.

You take romance I'll take jello.

You' re calmer than the seals in the Arctic Ocean

At least they flap their fins to express emotion.”

 El o privea din public cum stralucea la fiecare miscare,ii asculta cu atentie vocea cristalina,ii privea zambetul angelic.Se indragosti de frumusetea ei.

  Dupa terminarea showlui,el o astepta langa bar.Si,spre uimirea lui,a venit si ea.Chiar si fara imbracamintea sclipitoare de mai devreme,stralucea.Acum avea un palton negru,si o rochie mini neagra..
Ii mangaie usor fata trista si o lua in bratele lui protectoare.Se hotarase ca din acea zi sa nu-I mai vada privirea trista.

Music is only escape

Ora 9 dimineata.Picurii mari de ploaie ii bateau  in geam zgomotos.Se trezi cu tot corpul anesteziat.Nu mai simtea parca nimic,doar auzea sunete inutile venite de pe afara,respira fortat,parca cineva sau ceva o ajuta sa faca aasta,putea vorbi,dar nimeni nu o auzea.Se simtea ca si cum ar fi lovito o masina,o durea tot corpul.In jurul ei se invartea totul.O ceata densa se asternu in jurul ei,nu mai vedea.Cazu jos.Prin ochii intre-deschisi ii vazu chipul.Zambi.El se apropie incet si o saruta apasat pe frunte,apoi o lua in brate si o duse in pat,unde se aseza langa ea.Brusc tresarii.Intinse mana pe langa ea,sa vada daca era acolo intr-adevar,dar spre dezamagirea ei,lipsea.Alt vis nenorocit!Defapt,nu-l mai visase de-o vreme,de cand si-a propus sa-l uite,dar iata ca "Fantoma"lui nu o lasa din nou in pace.Statea pe pat si privea pierduta in ganduri.Se gandea la el,se intreba oare de ce nu exista nici o cale ca ei sa fie impreuna.De ce s-a indragostit asa repede de el?L-a vazut doar de cateva ori,si de atunci a inceput sa aibe fluturasi in stomac,sa viseze la ziua cand vor fii impreuna.Da,e adevarat,si el o placea,dar dupa atata vreme in care nu s-au vazut,probabil nici nu mai stie de existenta sa.Desi stau in acelasi oras,vietile lor sunt prea paralele ca sa poata fii impreuna.El e ocupat cu cariera lui,nepasandu-i de nimic alceva.Era satula de atatea sperante si vise inutile,dar,macar acolo il putea avea aproape de ea,acolo ii putea sauta buzele,acolo era langa el si nimic nu o putea opri.Un soi de atac de panica combinat cu o tristete atat de adanca se asternu in sufletul ei.Simtea ca inebuneste intre acei 4 pereti,plangea fara motiv.Simtea singuratatea mai mult ca oricand,simtea cum inima striga indurerata,mintea ii era atat de derutata incat nu mai gandea lucid.Parca plutea pierduta printre amintiri.Isi puse castile in urechi,incercand sa uite de toata suferinta.In zgomotosul rock,inchise ochii..

"Memories concern

Like opening the wound

I'm picking me apart again

You all assume

I'm safer in my room

Unless I try to start again"

Is Love

Imi pasa doar de tine.Ai devenit totul pentru mine.Incep sa simt ceva nou,cerd ca incep sa te iubesc.E ciudat...simt ca acei fluturasi din stoamc nu-mi mai dau pace,simt ca atunci cand te vad inima mea incepe sa bata tare,parca ar vrea sa-mi iasa din piept,imi simt obrajii infocati atunci cand imi zambesti strengareste,iar picioarele incep sa-mi tremure cand esti langa mine.Mai tii minte prima noastra intalnire?..Eram atat de indragostiti unul de altul incat spuneam numai prostii,ca doi copilasi,eram asa simpatici..Imi amintesc cum la fiecare moment de tacere,privirea ta se intalnea cu a mea,cum zambetul tau angelic se asternea pe fata de fiecare data cand ma priveai...sau primul "te iubesc",cand mi-ai spus prima data ca ma iubesti simteam ca plutesc alaturi de tine undeva sus,unde uitam de realitate,traiam in propria noastra lume,eram doar noi...nimeni si nimic nu putea interveni in ea.Te iubesc..un cuvant atat de simplu,dar care te face sa uiti de tot si de toate,un sentment nobil si sensibil,care daca-l ranesti se pierde atat de repede precum a venit.Cand iubesti...simti ca iti cresc aripi si zbori printre stele,devii un/o visator/e inchis in propriile ganduri.Asta simt eu pentru tine.Minutele se transforma in decenii,atunci cand nu esti langa mine.Dar,uneori vin zile cand ma gandesc cum ar fii daca as uita de tot?..Sa uit de tine,de tot ce s-a intamplat intre noi?Sau cum ar fii fost daca nu ne-am fi intalnit vreodata?....Cred ca asta ar fii cel mai dificil lucru..Cum sa uit toate acele clipe frumoase?Toate acele momente...cum ar fii primul nostru sarut,sau cand am dansat in ploaie si-mi spuneai ca sunt o fata speciala,sau cand mi-ai daruit trandafirul rosu,cu un zambet de copil care tocmai a facut o prostioara,pe care il mai pastrez si acum,alaturi de alte amintiri de la tine.Paream fericiti..Ceea ce simteam era iravocabil,cuvintele erau prea putine sa spuna tot ce simtim.Doar tu stii sa dai viata unui sarut,doar tu stii sa-mi readuci zambetul in zile negre,doar tu poti sa oferi o raza de lumina cand sunt trista,esti doar tu,baiatul pe care-l iubesc si-l voi iubi mereu.Tu ai umplut acel gol din inima mea,care inainte nu stiam ce inseamna,dar acum am realizat..Era iubirea.

Death Sun

Ochii tai albastrii stralucesc in lumina noptii negre din sufletul meu

Ma pierd,ma ratacesc prin propriile mele ganduri

Imi simt plamanii arzand, inima bubuindu-mi salbatic in piept...

Sangele inghetandu-mi in vene si oasele pocnind...

Sunete mute se aud prin pereti

Inlaturand linistea...linistea profunda

Ma prabusesc incet la pamant

Privind umbrele care cresc si prind viata

Fantoma ta imi bantuie mintea, invadandu-mi amintirile

Aud franturi ale vocii tale rasunand in tacere

Te arunci in "incendiul" de flacari al inimii mele

Cand Satan danseaza singur

Si Hitler cu ochii in jos la noi

Iar noi privind in gol...in gol

Ia-ma de aici...ajuta-ma sa scap din acest intuneric etern

Sa vad si eu lumina soarelui

Sa ii simt caldura topind sufletul meu inghetat

Tremur...

Tu stai aici, langa mine, ma privesti iar apoi ma iei in brate

Cat mi-as dori sa nu ma mai lasi sa plec...

Umbra

Umbra..

John Evans se trezi in umbra..

Intr-o bezna atat de adanca incat nu putea distinge nimic.

Obscuritatea care-l inconjura il facea sa se gandeasca daca nu cumva e imaginea vaga a lumii care plutea la marginea amintirilor lui nu era decat un vis.

Cu toate astea,John era sigur ca nu visa si lumina exista cu adevarat,simtea ca undeva,mult in spatele opacitatii in care se gasea,era o alta lume.

Dintr-o data a fost sigur ca nu mai facea parte din acea lume.

N-avea idee cat era ora,ce zi era,nici macar in ce an se afla.

Era zi sau noapte?

Nu stia.

Treptat,primele tentacule ale fricii incepura sa-i dea tarcoale.John incepu sa exploreze bezna din jurul sau,incercand sa apuce intunericul.Nu simtea nimic.Era ca si cum propriile sale degete disparusera.Isi impreuna mainile.In loc de asteptata caldura a palmelor puse una peste alta,nu simti nimic.Nu mai pircepea nimic.

Frica isi stranse mai tare tentaculele in jurul sau.Mintea se refuza panica,se trase inapoi din fata ei incercand sa se ascunda de intuneric.

Ce s-a intamplat?

Unde se afla?

Instinctiv incepu sa numere"unu,doi,trei,patru...."

Numerele marsaluiau prin mintea sa,dilatandu-se pe masura ce isi asculta vocea interioara discret cuvintele care insemnau pentru el tot ce era mai de nepretuit.

Chiar si atunci,cand el incepea sa se destepte din bezna,singurele care aveau importanta pt el erau numerele.

Intotdeauna fusese asa..de cand era mic,se zgaia la un obiect si incepea sa numere"unu,doi,trei,patru."..John Evans a invatat sa numere dupa bataile pedulei,desi n-avea nici cea mai vaga idee despre ce era un ceas,numara de fiecare data cand limba orologiului atingea o cifra.Cand a invatat sa mearga,isi contabiliza pasii,spunand fiecare numar cu voce tare.Isi numara pasii.

Numara orice.Prin minte rasuceau siruri nesfarsite de numere.

Numerele care insemnau ceva..ordine,defineau universul..numerele ii umpleau mintea si il sufocau.

Incerca acum,in infricosatorul intuneric sa se joace inca odata cu ele.John porni de la un milion.Ii placuse intotdeauna acea cifra.Un unu cu sase zerouri.Noua sute nouazeci si noua,noua sute nouazeci si opt..continua,numerele marindu-se si ocupandu-i mare parte din creier.

Si totusi se gasea in intuneric,bezna si tacerea il impresurau inca.

Incerca sa-si aminteasca unde era si cum ajunsese aici.

Fusese in camera lui.Camera de la erajul cinci.Dormea.Si inainte de asta a plans.Plansese pentru ca i-a fost dor de mama lui,de tata,si chiar si de fratiorul lui pe care nu-l prea placea.

Plansese pana adormise,intrebandu-se daca il va tachina cineva pentru ca a fugit tipannd din sufragerie si trantise usa in urma lui,nevrend sa mai vada pe nimeni.

Apoi in noapte se trezi si auzise ceva..dar ce?Micul John nu-si amintea nimic.

Se concentra mai mult si aparu,foarte foarte vag,o amintire.Un harait,ca al batranului ascensor care urca de la etajul intai pana la cinci.

Apoi nimic!Pana ce se trezise in intuneric.Se trezise sa descopere ca nu era,in contunuare nimic.Incerca sa apuce ceva cu mainile dar corpul refuza sa raspunda,refuza chiar sa inteleaga comanda data de creier.

Paralizat!

Intregul sau corp era paralizat!

Panica starnita il acapara cu o forta irezistibila.Tipa!..tipa in tacere,dar vocea ii suna ca un surd ecou.Mai incerca odata,cand,in spatele umbrelor incepura sa straluceasca lumini scanteietoare,intr-un spectru de culori pe care nu-l observase niciodara pana atunci in viata lui.

In tacerea din jurul sau izbucnira sunete puternice.Era o cacofonie de acorduri dizgratioase ce sareau unele peste altele,precum sunetele sinistre a sufletelor blestemate din iad.Continuand sa tipe,incerca sa se desprinda de luminile si sunetele care nu-l ascultau.Incerca sa se intoarca in sine si sa se ingroape in numere..

Era insa prea tarziu.Nu putea gasi cifrele.In locul lor insa,gasi o bolboroseala fara sens.

Cand atacul la adresa senzorilor lui ajunse la culme,John Evans isi dadu seama ce i se intamplase.Atunci sosi ultimul moment.Luminile il lovira inca o data,cu o intensitate care ii sfasie creierul,iar cacofonia ii zgudui mintea slabita.

Intr-o explozie de lumina,insotita de uruitul a o mie de tremuri,John Evans muri.

Muri fara a-si aminti exact ce i se intamplase.

Muri fara a intelege cum si de ce.

Muri cand avea numai unsprezece ani.

Muri oribil.

Vampirul

In frigul ametitor din iarna,toata natura dormea intr-o ceata densa.Zapada zacea pe pamantul inghetat,totul in jur pustiu.Nimic viu prin preajma...
    La marginea unei paduri,pe o stanca rece,un vampir insetat statea si isi ineca amarul privind panorama oraselului,valurile marii ce loveau tarmul...Pielea lui palida si ochii negrii se imbibau perfect cu peisajul.Se simtea singur.Nu avea pe nimeni care sa-i aline durerea.Era furios.Furia i se accentua pe fata lui perfect neteda,ca un tablou.Setea i se facu mai mare,si din aceasta cauza incepu sa respire gafait,ca si cand ar fii fugit cativa kilometri.Merse in padure sa-si caute cateva victime,pentru a-si mai potoli cat de cat setea.In drum spre locul sau obisnuit de vanatoare,se opri brusc si statu un moment nemiscat.Parca auzea un sunet,ca si cum ar fii plans cineva,suna a voce umana si venea dinspre locul unde fusese adineauri.Se intoarse inapoi din drum,spre stanca.Cu cat se apropia mai mult,cu atat sunetul se auzea mai tare.Cand a ajuns,vazu o fata  care statea si plangea..Fugii de acasa,se saturase de certurile parintilor sai."Mmm..masa perfecta"gandi vampirul sovaitor.Se apropie incet de ea,fara prea mult zgomot,pana ce ajunse intr-un unghi unde-i putea vedea chipul.Tresari..Brusc uita de tot,de setea ingrozitoare de sange,de singuratate,de furie..In toti acei 160 de ani ai sai nu mai vazu asemenea fiinta.Era asa frumoasa...ochii ei mari si caprui,parul castaniu care-i flutura in aer..Merse langa ea.Dansa il privea cu ochii mari.Mirosul sangelui ei ii infesta toate simturile,era o tentatie imensa,dar numai el stia cum putea sa se abtina,iar daca ar fii omorato nu si-ar fii iertato niciodata..O intreba cum se numeste.Aceasta ii raspunse ca se numeste Zuzu,un nume neauzit de el in toti acesti ani,i se parea un vis,nu mai visa timp de 160 de ani,timp in care isi petrecuse existenta alaturi de singuratatea sa.Dupa cateva minute de discutii, vampirul incepu' sa o placa, ea examinandu-i fiecare comportament. Se ridica de pe stanca si spuse ca ii este frig. Acesta timid incearca sa o tina in brate,dar fata pastra distanta, intr-un final cazand prada caldurii hanoracului lui.O lua in brate si ii spuse sa inchida ochii.Fata facu intocmai,fara urma de frica.Acesta o duse intr-un luminis,la marginea unui lac.Aici ii placea lui sa vina cand era tulburat sau cand avea nevoie de liniste.Se asezara pe pamantul inghetat privindu-se in ochi pentru o vreme,apoi vampirul s-a intins pentru a o saruta.Aceasta se trase spunandu-i ca inca nu-i stie numele.Se intinse usor spre urechea ei,unde-i sopti cu o voce blanda:"Damon"Fata zambi,simtea un fel de emotie in preajma lui,se simtea bine,o facea sa uite de problemele sale,iar sentimentul era reciproc.Timid,il saruta pe obraz.Vampirul fusese uimit de gestul fetei,privind o vreme in gol cu ochii mari.Fata era putin dezamagita,incepu sa-i para rau pentru ce facuse,dar,ii simti mana rece pe fata.Isi intoarse capul si il vazu zambind strengareste.Vampirul isi apropie incet fata  pana ce buzele reci i se atinsera de ale ei.Acest sarut ii soca pe amandoi,simtira placerea din el.Se privira uimiti,apoi se retrasera timid.Vampirul o trase langa el,apoi o lua in bratele lui protectoare.Statura o vreme imbratisati,se mai sarutau cateodata,privind luna cum isi facea aparutia.Razele ei de lumina isi faceau loc printre crengile copacilor.Acum se cunosteau mai bine,vorbeau in soapta..aveau oricum toata noaptea la dispozitie doar pentru ei.

Her eyes

Seara…frig..Stau pe iarba proaspata de primavara si privesc cerul instelat.Fiecare stea de pe cer imi aminteste de stralucirea scanteietoare a ochilor lui.Unica lui privire,parca desprinsa dintr-un cristal.Mi-e frica uneori de privirea lui,este rece si ma infioara.Imi cere atunci sa am grija de mine pentru a putea avea grija de el,asta de fiecare data cand ne luam ramas bun.Altii s-ar plictisi de acele cuvinte,dar eu o iau ca pe un compliment.Este perfect pentru mine.Il iubesc pur si simplu…are talente si defecte(pe care le ador).Cel mai mare talent al sau este ca ma face mereu sa plutesc atunci cand sunt cu el.Nu mai stiu de nimeni si nimic,doar de el si de mine…

  Asta a fost inceputul nostru,dar au venit acele momente triste.Ne-am indepartat unul de celalalt..Am decis ca e mai bine sa ne despartim,amandoi.Ochii lui…avea o privire pe care n-o intelegeam.Era asa de..asa de misteriosa.Erau sclipitori,mai aveau putin si lacrimau..Am fugit,lasandul in urma mea.Plangeam…dar era mai bine.In ultima vreme,relatia noastra era mult prea complicata.Ne-am despartit din nimic…dar era mai bine pentru amandoi.

   Si,desi timpul a trecut de atunci,privirea lui inca ma bantuie.Nu pot sa uit cand ma privea inocent,si,desigur prima data cand ne-am cunoscut. Apoi a urmat primul zambet,prima imbratisare,primul sarut,primul te iubesc...Stelele straluceau,ingerii cantau..Ce momente…Ce frumuseti!!Mi le amintesc toate pe indelete.Imi spunea adesea”te iubesc”,cateodata chiar in momente neasteptate,si..chiar cred ca ma iubea,si eu il iubeam nespus,si,inca-l mai iubesc.Deseori ma gandesc daca el mai tine la mine,daca se mai gandeste la mine cat ma gandesc eu la el..

  Daca ar fii dupa mine,as muta timpul inapoi,sa fi din nou impreuna,sa fim un intreg,sa completezi acea jumatate care sta goala in sufletul meu,de cand ai plecat.Te rog,vino,vino inapoi la mine!..Innebunesc in suferinta-mi propire..Numele lui imi cade salbatic pe frunte,imi simt tot corpul lungit pe realitate,visez….visez la ziua in care ne vom revedea,sper…sper sa fim din nou impreuna,sa ne iubim ca inainte..

  El este stadiul al constiintei mele, este izvorul fericirii mele, este un elixir vital, el imi da energie si putere, el este arhitectul manifestarii mele. Fara el,ma simt un nimeni…un lucru nefolositor,o faptura in stadiu de recunoastere…Te rog,saruta-ma si acum ca prima data..Ma asez pe iarba rece,iar el ma saruta…inchid pleoapele si adorm intr-un somn mut,indragostita,in eternitatea mea…

Demon's child

In intunecatul coltisor al incaperii,ochii ei albastrii luceau ca doua vapai.Statea ingenunchiata si isi privea colegii cu ura.Toti o considerau o ciudata,deoarece privea in gol si vorbea singura.Dar,in ciuda criticilor,era neobisnuit de frumoasa.Avea ochii albastru cenusiu translucid,ca si cum cineva i-a facut o gaura in ochi,si toata cerneala din ei s-a scurs,iar parul ii era negru ca cerul noptii.Avea pielea palida si buzele rosii ca sangele.Era parca o creatura divina,o printesa a intunericului.Privirea ei inofensiva si nevinovata ascundea multe..ura,care inflorea in sufletul ei tot mai mult si mai mult,.

A doua zi,cand veni la scoala,dadu nas in nas cu un baiat inalt,cu parul saten si ochi verzi.Se uita la el o vreme cu o privire inofensiva,dar acesta ii replica"nu te mai holba ciudato".Fata ii strecura in buzunar un biletel:"Imi plac ochii tai.Ii vad adesea in visele mele.Hai sa ne intalnim dupa scoala in parc."Si il ocoli,ignorandu-i replica rautacioasa.Inauntrul ei,un nou sentiment se ivi,reusind sa sparga peretele negru de ura.Nu stia ce semnifica,nu mai simtise asta pana acum,dar era placut.

Dupa terminarea orelor,pleca inspre parc cu speranta ca baiatul cu ochii verzi sa vina si el.Se aseza pe o banca si privea frunzele copacilor cazand moarte,privea cerul intunecat de la perdeaua ne nori.Inchise ochii si incepu sa-si imagineze privirea "magica" a acelui baiat.Acei ochii verzi,parca ii aminteau de verdele naturii,o facea sa se simta asa pasnica.Era asa cufundata in gandurile ei,incat nu observa ca el era chiar langa ea si o privea.O mana fierbinte ii atinse umarul.Tresari.Deschise ochii si fu uimita sa-l vada langa ea,privind-o cu atata admiratie.Parea alt om acum.Nu mai ii spunea"ciudata".Acum ca o privea mai bine,incepu sa o placa.Ii iubea infatisarea neobisnuita.Aceasta zambi,si isi apropie fata incet de a lui,pana cand buzele ei reci le atince pe ale lui.Amandoi au fost surprinsi de acel gest,deoarece nici nu se cunosteau bine.Intr-un tarziu afla ca il cheama Alex si ca era capitanul echipei de fotbal."De ce toti ma considera o ciudata,Alex,de ce toti ma batjocoresc?".."Deoarece esti o ciudata.Esti adesea retrasa si vorbesti singura.Privirea ta rece si plina de ura ii infricoseaza pe toti,nu vreau sa aiba de a face cu tine."

Se facu o liniste deplina.Inainte de a-si lua ramas bun,il privi cu ingrijorare pe Alex si-l intreba"Si tu crezi asta despre mine,si tu ma consideri o ciudatenie?".."Pai...nu...acum ca am reusit sa te cunosc nu pari o ciudata.Cel putin,in momentul de fata esti o persoana absolut-normala."Se privira amandoi in ochii,el simtea un usor fior cand ii privea ochii.Parca erau doua cuburi de gheata care extindeau o raceala infioatoare in jurul lor.Se simti asa intimidat,asa ca intoarse capul,apoi rosti incet,aproape in soapta"Trebuie sa plec,dar o sa ne mai vedem maine la aceasi ora".Isi intinse capul si ii saruta buzele reci,apoi se indreptara amandoi spre casa.

A doua zi,se intalnira in acelasi loc.De data aceasta el o astepta pe banca cu un pachetel in mana.Ii zambi,si o saruta,ca si cand s-ar fii cunoscut de o viata."Am ceva pentru tine.Ii intinse pachetelul,dar apoi se razgandi si o puse sa-si inchida ochii deoarece era o surpriza.Era un lantisor cu o cruce din argint.Cand ii atinse pielea cu el,se smaci ca si cand ar fii arso.Baiatul se sperie de gestul ei.Aceasta ii multumi pentru cadou,ii zise ca o sa l puna mai tarziu,apoi ii spuse:"Alex...azi vreau sa-ti arat un loc foarte frumos.Hai dupa mine".Il conduse la marginea orasului in cimitir,la un monument de piatra care intruchipa diavolul.Jos erau mai multe animale moarte,care miroseau groaznic."Ce e asta??De ce m-ai adus aici?".."Aici vin eu adesea.Imi place..e liniste,imi place sa sacrific animale si sa le aduc stapanului.".."Stapanului?Ce mai e si asta?".."E el..stii...spuneai ieri ca va bateti joc de mine pentru ca vorbesc singura..Defapt,eu nu vorbesc singura,eu aud vocile si pot vorbi cu demoni.Nu vorbesc singura,vorbesc cu ei."..."Deci de aia te-ai tras cand am vrut sa ti pun crucea.Esti ca si posedata.Esti..esti ca un demon..Imi pare rau..nu vreau sa am de a face cu tine.Esti o ciudata!Uita-ma".Si o lua la fuga.Ea ii striga di urma"O sa iti para rau.Nu o sa ma poti uita niciodata.Iti jur ca o sa-ti para rau!"In urmatoarea zii,ea il privea cu ura.Apoi a lipsit cateva zile de la scoala.Nimeni nu dadu importanta lipsei ei,pana cand intr-una din zile au auzit ca in cimitir,langa statuia aceea care semana cu diavolul,era spanzurata ea.Din acea zi,baiatul incepu sa aibe tot felul de cosmaruri cu demoni.Ea ii zambea diabolic spunsndu-i"Ti-am zis ca nu ma vei uita".Intr-o dimineata. cand se trezi,vazu scris mare,cu sange "Nu ma vei uita".Se sperie ingrozitor.Se saturase.Il tortura zi si noapte.Apoi,la scoala,ii auzi vocea"Datorita tie,acum focul iadului ma arde.O sa mi-o platesti."Acum,colegii il considerau un ciudat.Se cumportau cu el ca si cu ea.Il strigau ciudat si il batjocoreau deoarece statea si privea in gol ore-n sir,fara sa vorbeasca nimic,se infuria la orice,venea adesea zgariat si lovit...

   Tot in acea zi,seara,cand se duse la culcare,ii aparu o silueta neagra cu doi ochi rosii sclipitori.A doua zi,localnicii au gasit spanzurat in acelasi loc trupul baiatului,iar langa el scris cu sange"Ti-am zis ca o sa mio platesti".

   De atunci,prin acel cimitir doua spirite de copii se joaca printre pietrele funerare.

Prizoniera

Uneori ma simt prizoniera in propria-mi viata.

Poate fii ceva mai patetic de atat?

Ma simt ca o papusa controlata de toti din jur,un personaj dintr-o poveste care nu-si are locul potrivit.

Vreau sa evadez din acest glob de sticla.Sa sparg peretii si sa vad din nou lumina soarelui,care,cu razele lui calde sa-mi dezghete inima plina de durere.

Sa-mi recapat din nou viata,libertatea,optimismul si zambetul meu molipsitor..

De ceva vreme parca am intrat din gresala intr-un film in care la inceput erau toate frumoase,ma simteam in al 9-lea cer,dar apoi toata lumina s-a stins si m-am pierdut prin intuneric,povestea mea transformandu-se intr-un vis urat din care nu pot sa ies,in care oricat m-as stradui nu pot sa adaug nici un strop de frumos.

Ma simt obosita..satula...

Milioanele de ganduri negative imi invadeaza capul,secunda cu secunda,minut cu minut,secandu-ma de energie,lasandu-ma sa ma pierd printre ele,incarcandu-ma cu negativ.

E o sfera al naibii de vicioasa in care am intrat, iar ca sa ies am nevoie exact de energia ce imi este "ilicit" sustrasa de personajul secundar din film...

Un film fara"happy end",ma gandesc cat de entuziasmata eram cand cumparasem biletele in primul rand,la un film romantic..dar casa de bilete se pare ca m-a inselat dandu-mi bilete la alt film.

In intunecoasa sala de film,in fata ochilor mei erau doar doi actori,insa pe margine multi,prea multi privitori.Se uita mirati, de sus, la scurt metrajul meu, ca la un glob de cristal cu zapada, cu 2 papusi inauntru pe care le misti odata cu zgaltairea globului si pe care le poti elibera prin simpla spargere a globului...

Ei nu inteleg nimic, de acolo din lumea lor, straina si rece..., totul pare simplu, peace of small cake... Pentru ca nu este povestea lor.

Si nefiind ei actori in rolurile principale, capacitatea de empatie e redusa la cota-politicoasa-de avarie, atat de iritant si de nedrept pentru cei prinsi in mrejele unei povesti deturnate de spirite malefice, ganduri obsesive, coordonate gresit desenate, de la finalul sau perfect si inaltator, gingas si simplu, ca un zambet de copil...

De copil indragostit!

Priviri..

O zii….o zii i-am vazut privirea lui cum o cauta pe a mea,printre multimile nenumarate de oameni..Ochii lui verzi ii cautau pe ai mei,iar cand i-a zarit,a fost in stare sa fuga prin aglomeratia din autobuzul in care eram,doar pentru a fii langa mine. Unii ochi ameninta asemeni unor pistoale incarcate si fixate asupra unei tinte , altii sunt la fel de insultatori precum niste fluieraturi sau lovituri ;unii sunt inexpresivi asemeni coacazelor , iar altii sunt tot atat de adanci precum o fantana in care te poti prabusi,dar ai lui,ai lui erau asa inofensivi,de credeai ca e un copilas neajutorat..Iubeam asta la el..Ma pierdeam in privirea lui,ma adanceam ca intr-un lac,uitand de lumea care era langa mine,sau ca eram intr-un autobuzul care,scotea niste zgomote asurzitoare,in viziunea mea eram doar eu,el si ochii lui minunati care ma priveau bland.Dar brusc m-am trezit din viziunea mea..m-am trezit privind in gol…el disparuse,eram doar eu pierduta printre o multime de straini.Acum,eu ii cautam privirea,care nu raspundea…

Zambesc...

Am deschis incet ochii.Am fost uimita sa-l vad langa mine,privindu-ma cu ochii lui mari si negri si un zambet strengaresc pe fata.Ma saruta usor.Incepu sa-mi povesteasca cat de mult o iubeste printul pe printesa lui.Parcurgeam impreuna prin basme si povestiri,cu mainile stranse laolalta.Ne-am oprit intr-o poienita plina cu flori multicolore,unde m-ai luat si ai inceput sa ma saruti.Iti simteam buzele delicate,ca atincerea unei petale de trandafir. Cum s-a intamplat ca buzele noastre sa se impreuneze ? Cum se intampla ca pasarile canta , zapada se topeste, trandafirul isi deschide floarea , iar rasaritul straluceste in spatele trunchiurilor intunecate ale copacilor la intalnirea vibranta a unui deal ?Se iubeau…dar niciunul dintre ei nu recunostea asta.Ea spera,stia ca o iubeste,dar nu avea curaj sa-i spuna,astepta ca el sa faca acest pas.

  Ne-am asezat pe iarba moale din poienita privindu-ne in ochi.Cu o voce calma si angelica imi soptea ca ma iubeste,apoi m-a imbratisat.Ii simteam mana calda atingandu-mi spatele.Am adormit la loc…

 Am intins o mana si am realizat ca nu mai era langa mine.Am deschis ochii si mi-am dat seama ca eram in camera mea umila,nu in poienita cu flori alaturi de…alaturi de el,care nu era aici,fusese doar in visul meu,dar zambesc,mi-l imaginez langa mine,zambesc doar pentru el,zambesc trist..nu e nici azi aici langa mine,dar continui sa zambesc…Poate maine va fi!