Priviri..

O zii….o zii i-am vazut privirea lui cum o cauta pe a mea,printre multimile nenumarate de oameni..Ochii lui verzi ii cautau pe ai mei,iar cand i-a zarit,a fost in stare sa fuga prin aglomeratia din autobuzul in care eram,doar pentru a fii langa mine. Unii ochi ameninta asemeni unor pistoale incarcate si fixate asupra unei tinte , altii sunt la fel de insultatori precum niste fluieraturi sau lovituri ;unii sunt inexpresivi asemeni coacazelor , iar altii sunt tot atat de adanci precum o fantana in care te poti prabusi,dar ai lui,ai lui erau asa inofensivi,de credeai ca e un copilas neajutorat..Iubeam asta la el..Ma pierdeam in privirea lui,ma adanceam ca intr-un lac,uitand de lumea care era langa mine,sau ca eram intr-un autobuzul care,scotea niste zgomote asurzitoare,in viziunea mea eram doar eu,el si ochii lui minunati care ma priveau bland.Dar brusc m-am trezit din viziunea mea..m-am trezit privind in gol…el disparuse,eram doar eu pierduta printre o multime de straini.Acum,eu ii cautam privirea,care nu raspundea…